Explicatii rationale asupra succesului celulei mici


            Acest capitol nu dicuta despre teoriile mele despre motivele pt. care celula mica este eficienta ci despre teoriile altora in legatura cu celula mica. Se pare ca exista multe teori de la oameni care nu practica celula mica si care vor sa-i explice succesul in functie de sistemul lor de referinta. Voi adresa cateva din aceste teorii.

Albinele africanizate

            O explicatie care este frecventa la unii indivizi este ca apicultorii cu celule mici trebuie ca au albine africanizate. Deoarece ei cred ca albinele africanizate construiesc celule mici pe cand cele europene nu,  asta ar explica atat dimensiunea celulelor cat si succesul la varroa si eclozionarea mai rapida. Problema cu aceasta teorie este ca multi dintre noi tinem albine in zone nordice, unde se zice ca africanizatele nu supravietuiesc, le vindem la altii care marturisesc despre blandetea lor, sunt verificate de inspectori apicoli in mod regulat, si este adevarat ca noi toti prindem roi salbatici cand putem. De asemenea am avut mostre analizate genetic pt. un studiu acre a afirmat ca nu sunt albine africanizate.

Albine din stupi locali supravietuitori

            Desi este adevarat ca multi dintre noi inmultesc albine din stoc local de supravietuitori, asta este si logic sa facem. Cresti albine care pot supravietui in locatia ta. Multi oameni fac asta chiar daca nu folosesc celula mica. In mod tipic cei ce folosesc acest argument citeaza pierderile mari pe care le-a avut Dee Lusby la regresiune, dar eu nu am avut pierderi mari la regresiune. Considerand cat de multa lume incearca sa obtina albine rezistente la varroa, nu este plauzibil ca atat de multi apicultori pe celula mica pur si simplu au dat peste populatii rezistente la varroa atat de rapid si cu atat de putin efort. Daca acesti oameni considera genetica fiind explicatia, ar trebui sa ne implore sa le vindem matci. Dar deoarece nu o fac, probabil ca nici ei nu cred asta. Eu nu cred asta, desi mi-ar place. Mi-ar creste mult valoarea la matci. Deoarece am facut regresiunea si problemele cu varroa au disparut, dupa aceea am inmultit din supravietuitori pe care i-am gasit in zona deoarece doresc albine adaptate la mediul local. Astfel iernez mai bine. Nu am vazut schimbari in ceea ce priveste varroa pt. ca deja nu mai aveam aceasta problema.

Asa a fost soarta

            Nu incerc sa explic aici de ce celula mica este eficienta, ci sa gasesc motive pt. care oamenii cred  ca este eficienta. Se pare ca multi detractori ai celulei mici cred ca tot grupul de apicultori pe celula mica sunt adepti fanatici ai lui Dee Lusby si sufera de isterie in masa. Dar ati veni la intalnirile apicoltorilor organici unde conferentiaza Dee Lusby, Dean Stiglitz, Ramona Herboldsheimer, Sam Confort, Erik Osterlund sau eu ati vedea ca detractorii nu au dreptate. Deseori avem observatii diferite si deseori nu cadem de acord, asa cum fac toti apicultorii onesti. Daca am merge toti pe acelasi calapod, atunci ar fi suspicios, dar desi suntem toti de acord cu conceptele de baza, apar divergente cu privire la detalii, probabil din cauza locatiei si climei diferite sau chiar din intamplare. Desi am un mare respect pt. Dee, deoarece ea si sotul ei Ed au fost pionierii acestei munci, niciodata nu am fost de acord in totalitate cu ea sau cu restul apicultorilor organici.
            Cele 4 lucruri cu care suntem toti de acord sunt: fara tratamente; celula naturala sau celula mica; albine adaptate local; evitarea hranei artificiale. Dar in vreme ce Sam si eu suntem multumiti pur si simplu cu rame fara foita, Dee foloseste foita cu o anumita dimensiune a celulei. In vreme ce Dee le da butoie de miere albinelor, eu nu am nici timpul nici mierea pt. asta, si daca este pericol cu resursele de iernare le dau zahar. In timp ce Dean si Ramona folosesc fagurele natural, in experientele lor au trebuit sa forteze albinele la regresiune folosind fagure de plastic cladit, in vreme ce eu am avut sansa ca folosind doar rame oarbe sa fac regresiunea rapid. Asta poate fi o chestiune de genetica sau de dimensiunea de pornire a celulei din stupii mei si stupii lor. Este dificil de spus. Dar ideea este ca nu exista o delimitare clara.

Rezistenta la concept

            Personal, nu am inteles niciodata rezistenta la conceptul de celula mica sau celula naturala. In vreme ce apicultorii pe celule mari sunt obsedati de varroa, pe mine ma preocupa mai mult cresterea matcilor, gasirea de metode sa lucrez mai putin. Deoarece este mai usor sa lasi albinele sa-si cladeasca fagurele decat sa folosesti foita de fundatie, si de vreme ce noi cei ce procedam asa nu mai avem probleme cu varroa, cred ca ar fi foarte interesant si pt. altii sa faca la fel. Argumentul detractorilor este ca, fie nu exista studii stiintifice care sa dovedeasca asta, fie ca sunt studii care arata ca nu functioneaza. Toate acestea nu au nici o relevanta pt. mine, pt. ca nu am probleme cu varroa. Am auzit de lucruri care nu au fundament stiintific toata viata mea, doar pt. a le vedea dovedite in cele din urma. In final nu este vorba de numarul de purici, desi la mine aproape ca nu se mai gasesc, ci de supravietuire. Nimeni nu pare a dori sa numere stupii supravietuitori in loc de purici, dar este mult mai relevant. Daca pui o stupina pe fagure cu celula mare si o stupina pe celula mica, atunci cred ca ar fi cel mai usor sa evaluezi. Daca o stupina supravietuieste si cealalta nu, este mai usor sa decizi decat numarand purici.

Studii despre celula mica

            Exista cateva studii pozitive cu privire la celula mica, dar de asemenea unele care arata un nr. de purici mai mare pe celula mica si oamenii intreaba mereu de ce. Nu stiu sigur deoarece este altceva decat in experientele mele, dar sa vedem. Sa presupunem un studiu pe termen scurt in timpul sezonului de crescut trantori (asa cum au fost toate) si sa presupunem ca teoria lui Dee a „pseudotrantorilor” ar fi adevarata, asta inseamna ca pe celula mare, varroa confunda adesea celule de lucratoare cu celule de trantori si de aceea le infesteaza mai mult. Varroa din stupii cu celule mari nu s-ar reproduce cu acelasi succes ca si in stupii cu celule mici unde ar infesta celule de trantori. Dar mai tarziu in an, cand nu se mai cresc trantori si teoretic varroa nu ar intra in celula mica de lucratoare, balanta s-ar modifica substantial.
            In cele din urma, dupa cum spunea Dann Purvis „nu este vorba de numarul de purici ci de supravietuire.” Nimeni nu pare a fi interesat in a cuantifica asta. Ceea ce stiu este ca dupa vreo doi ani numarul de purici a scazut aproape la zero pe celula mica. Dar asta nu s-a intamplat in primele trei luni.

Un comentariu: